Deşi puteam mai mult, ne-a fost frică de mai puţin.
Vai de steaua noastra...Meciul a început înainte de meci. Dacă Marseilleza înfioară, “Deşteaptă-te, române!”, intonat din aproape zece mii de piepturi, surprinde. Niciodată imnul naţional, cîntat În afara ţării, n-a produs atÎta emoţie şi însufleţire ,,,,Meciul a început cu România prudentă, aşezată destul de temeinic în propriul teren. Invitată în start să atace, Franţa a resimţit lipsa lui Henry, mingile ofensive ducîndu-se, şi găsindu-l arareori, pe Anelka. Am echilibrat rapid, Mutu, în minutul 10, strecurîndu-se în tranşeele adverse.Sîmbăta, Elveţia e parcă mai animată. Funcţionărimea lasă costumele, se îmbracă sport şi iese. La cumpărături, la piscinele care sînt în fiecare sat, pe miile de terenuri de fotbal sintetice. Se vorbeşte mult despre Federer şi Roland Garros, în această ţară în care ani şi ani subiectul numărul unu a fost schiul, iar personajul principal Zurbringen.
Deşi e frig, echipa României pare încinsă ca o plită. Feţe încordate în concentrare, oameni scumpi la vorbă, jucători care parcurg Golgota celor cîţiva metri pînă la autocar cu gîndul de a nu fi luaţi la întrebări de presă Cu o seară înainte, la cumpărături, păreau ceva mai destinşi. Nu-ţi tăiau vorba, salut, ce faci, ce vreme urîtă e afară, banalităţi, dar evitau orice trimitere la fotbal.