Numai azi nu-i mîine

Sîmbăta, Elveţia e parcă mai a­nimată. Funcţionărimea la­să costumele, se îmbracă sport şi iese. La cumpărături, la pis­ci­nele care sînt în fiecare sat, pe mii­le de terenuri de fotbal sintetice. Se vorbeşte mult despre Federer şi Roland Garros, în această ţară în care ani şi ani subiectul numărul unu a fost schiul, iar personajul prin­cipal Zurbringen.

Deşi e frig, echipa României pa­re încinsă ca o plită. Feţe încordate în concentrare, oameni scumpi la vor­bă, jucători care parcurg Gol­go­ta celor cîţiva metri pînă la autocar cu gîndul de a nu fi luaţi la întrebări de presă Cu o seară înainte, la cum­părături, păreau ceva mai des­tinşi. Nu-ţi tăiau vorba, salut, ce faci, ce vreme urîtă e afară, bana­li­tăţi, dar evitau orice trimitere la fotbal.